Suntem siguri de voi, prietenii noștri, suntem siguri că ceea ce facem este de calitate și suntem siguri că putem să facem și mai mult împreună. De aceea am început o aventură grozavă despre care vă vom dezvălui încet-încet totul. Din pașii pe care i-am început în direcția aventuroasei acțiuni, vă vom dezvălui experiențele pentru că sunt cele mai frumoase, mai ușor de comunicat și mai pline de sens. Nu vă vom plictisi cu planuri de management și strategii, ci cu vizite, trăiri și experimente din domeniul educației muzeale.
Termenul acesta are puține semnificații pentru publicul larg, dar probabil este pentru voi, prietenii De dragul artei, suficient de simpatic și atractiv. Sau nu? În orice caz, noi asta propunem prin programele De dragul artei. Fie că le numim: programe de educație creativă, storytelling, ateliere sau vizite active, asta facem: educație muzeală. Și a trebuit să mă întâlnesc cu specialiști din Europa în același domeniu ca să am curajul să pun problema așa. Percepția mea era că publicul nu va rezona la acest termen și l-am evitat, dar cred că suntem suficient de puternici și avem o comunitate de părinți și copii suficient de deschisă cât să spunem lucurilor pe nume.
Primul pas în aventura noastră (fără a pune la socoteală orele de documentare prin lectură, visele, întâlnirile cu specialiști în diferite domenii etc) este o vizită de documentare în muzeele cu secțiuni pentru copii din Graz și Viena. Îndelung plănuită și dorită, ea s-a petrecut în prima săptămână din septembrie. Prima oprire: Frida & freD. Muzeul copilului din Graz. Deși ne-am întâlnit cu directorul muzeului, tânărul și entuziastul Joerg Ehtreiber, nu știm de unde vine numele acesta. Era una dintre miile de întrebări pe care le aveam în tolbă, dar jumătatea de zi pe care ne-a oferit-o (în timpul vacanței lui) nu a fost suficientă pentru tot. Oricum ar fi, ne place numele și toată lumea din Graz știe de muzeu.
Conceptul de ”muzeu al copilului” a apărut prima dată în Statele Unite ale Americii, iar primul muzeu de acest tip a fost Brooklyn Children’s Museum. Treptat, modelul s-a raspândit în Europa și în restul lumii. Ceea ce este specific acestui muzeu este că nu propune obiecte vechi, de patrimoniu, ci aplicații interactive create special pentru copii (de obiei 2-12 ani dar sunt și exemple mai îndrăznețe care se adresează celor mai mici). Ele pot fi manipulate, acționate pe anumite principii, pentru ca cei mici să învețe cele mai diferite lucruri într-o modalitate cât mai potrivită modului lor de a percepe lumea. Tematica poate să fie foarte variată: de la științe, la muzică, arte, istorie etc, nu există nici o restrictie atâta timp cât totul este ”hands-on”.
Am experimentat așadar vizitarea muzeului FRida & freD cu cei doi copiii ai nostri, de aproape patru, respectiv 6 ani, Andrei și Ilinca. Clădirea muzeului este ridicată în 2003 când Graz a fost capitală culturală europeană. E o clădire construită din oțel, metal și sticlă, cel mai original aspect fiind acela că geamul continuu care înconjoară clădirea se află la nivelul ierbii, iar sub acest nivel, în interior, se desfășoară parterul clădirii. Acest aspect dă o senzație de protecție extraordinară, de spațiu intim și sigur, protejat de pământul din jur. Intrarea în expoziție este făcută printr-un tobogan uriaș, absolut irezistibil pentru copii. Intenționam să începem cu etajul unde știam că este partea pentru copiii mai mici, dar n-a fost chip. Rostogoliturile și degajarea de aici s-a păstrat pe tot parcursul vizitării. Tema expoziției este arhitectura. Ideea centrală a expoziției este aceea că, pentru ca un astfel de subiect destul de abstract să devină concret, trebuie început cu animalele și modul lor de a-și face căsuțe. Această abordare are o altă calitate cu care suntem întru totul de accord: tot ceea ce este de calitate în creația umană pornește de la forme, funcțiuni și exemple din natură (și cine știe programele noastre cred că este de acord). Și afli astfel prin aplicații multimedia (la secțiunea pentru copiii de peste 6 ani) sau prin obiecte interactive faptul că dacă termitele ar fi oameni, pastrând raportul locuitor-casă, clădiile lor ar avea câțiva kilometri înălțime. Sau faptul că noctambula cârtiță dă funcțiuni galeriilor pe care le sapă. Sau cum fagurele, pânza de păianjen, cuibul plutitor al raței sau cuibul de viespe au fost puncte de plecare pentru remarcabile construcții arhitectonice: clădiri, poduri sau structuri. Comparația este făcută remarcabil la nivel vizual sau tactil, înțelegerea ”modelului” și a ”replicii” fiind foarte sugestivă. Plecând de aici, construirea de către copii a propriilor clădiri, e doar la un pas distanță. Expoziția propune multe colțuri în care, pornind de la o schiță desenată și cu diferite material puse la dispozitie, poti să-ți construiești casa visurilor. Poate să fie o locuință lacustră și te bălăcești cu bețe fragile în mână ca să vezi cum poți stabili echilibrul într-un mediu nu foarte propice stabilității, sau poți construi o rețea de poduri cu fire, paie, bețe, șuruburi și imaginație. Sau structura unui iglu în care forma exterioară e clară doar dacă dai atenție unor detalii aparent neînsemnate.
După ce construiești exteriorul mare al casei, poți trece la interior si expoziția îți prezintă cele mai diverse interioare posibile: de la un interior de tip Bauhaus, la unul aglomerat, de tip oriental. O machetă-cutie impărțită în mai multe încăperi îți dă ocazia să așezi mobilierul în spațiu, pe funcțiunile potrivite.
Un alt principiu al muzeului care coincide cu viziunea De dragul artei este că vizita se face în familie. Totul este gândit să fie făcut împreună, expoziția nu are sens fără combinația copil-părinte. Iar părintele, pe alocuri, trebuie să facă eforturi de gândire pentru a găsi soluția. Știți momentul acela de uimire din ochii copilului când observă că părintele descoperă ceva nou (că nu e el cel atoateștiutor pe pământ)? Și bucuria de a fi împreună la acel moment? Așa a fost!
O altă calitate evidentă a muzeului este profunzimea analitică în care este abordat subiectul expoziției: nu le scapă nimic, nu rămâne nimic neacoperit, fără a fi analizat, descusut, explicat. Este rezultatul muncii a șase oameni de specialități diferite care lucrează în slujba copiilor.
Alte fapte obiective care fac din muzeu un succes ce nu are nevoie de prea multă publicitate (spun asta pentru că site-ul nu anunță calitatea vizitării): expoziția se schimbă o data pe an, au materiale tipărite sub formă de traseu în expoziție și caiet de luat acasă și de jucat până epuizezi subiectul și un laborator pentru diferite experimente.
Fotografiile nu au surprins (după părerea mea) aproape nimic din aceste lucuri pentru că bucuria momentului a fost primordială și, după descoperire, bucurie, lucrul împreună, venea și gândul: ”hai să păstrăm o imagine a momentului”. E genul de muzeu în care îți trebuie un martor exterior familiei ca să iei imagini bune. Totul e neașteptat, fascinant, astfel încât adevăratele momente bune de fotografiat pot să fie doar trăite, nu și prinse în imagini.
A fost o experiență în cel mai bun sens al cuvântului în care libertatea fiecăruia e urmată de bucuria împărtășirii, în care cunoașterea e frumoasă și naturală, în care copilul, cu ochii largi de uimire și bucurie, trage de tine și-ți spune: ”Mami, mami, vino să-ți arăt ceva fain!”.
Cam atât din Graz. Urmează alte povești carevor avea însă și un plan 🙂 Urmăriți-ne!
Raluca Bem Neamu
Da'DeCe 