Dupa cum bine stiti, am inceput aventura prin muzee in toamna lui 2011. De fiecare data am incercat, incercam si vom incerca 🙂 sa propunem ceva nou, ceva adaptat, ceva valoros pentru copii, pentru colectiile de arta, dar si pentru noi. Ca sa se intample toate aceste lucruri ne propunem obiective, observam reactiile copiilor, citim despre nevoile copilului la o anumita varsta, imaginam jocuri si scriem povesti. Si pentru ca suntem mai multi educatori pe o colectie de arta sau pe un anumit tip de program, dar si pentru ca asa lucram noi :), de fiecare data scriem un scenariu, un concept, o fisa de lucru. In felul acesta fiecare dintre noi intervine cu sugestii, pastram aceeasi structura a programului la fiecare program, ne este mai usor sa imbunatatim activitatea datile urmatoare si alte multe avantaje.
Azi ne-a venit ideea sa va impartasim una dintre aceste fise, cea de la programul Floare la ureche, program care se va incheia in curand. Mai sunt doua week-enduri cand puteti opta pentru el. Dupa aceea ne vom incepe aventura in alt spatiu, cu alta tema. Este secret deocamdata 🙂 Dar veti fi incantati cu siguranta si de aceasta data.
Floare la ureche sau nu, educatia muzeala este pasiunea comuna care ne uneste la De dragul artei si mai jos este un exemplu despre cum ne jucam cu ea luna de luna. Fisa a fost scrisa de Alexandra Cucu. Iar tonul si zambetele ne sunt adresate noua, celor din echipa. De dragul artei lucreaza cu zambetul pe buze :).
FLOARE LA URECHE!
/ Despre flori şi culori
/ Câte flori pân’ la primăvară?
Program de educaţie muzeală
pentru familii cu copii de 2-6 ani
OBIECTIVE
– Să se familiarizeze cu noţiunea de natură moartă
– Să descopere prin manipulare diferite particularităţi ale unor obiecte
– Să identifice în spaţiul muzeal o serie de lucrări de natură moartă
DESFĂŞURARE
Întâmpinăm familiile la intrarea în Casa Macovei, urându-le bun venit şi îndeplinind formalităţile/ anunţurile necesare.
Apoi le spunem că am pregătit casa special pentru vizita lor, ne-am gândit chiar şi să miroasă frumos! Îi rugăm să tragă adânc aer în piept – şi să ne spună dacă-şi dau seama a ce miroase. [Noi o să parfumăm din timp spaţiul, folosind un odorizant care să aibă un parfum floral clar]. A flori! Îi întrebăm dacă lor le plac florile – şi, eventual, care le plac cel mai mult (exemple!). Îi întrebăm dacă au văzut flori pe drumul spre muzeu – – – şi în funcţie de răspunsurile lor, putem conchide că afară e iarnă şi, chiar dacă poate am văzut flori la florărie sau pe la geamuri, în anotimpul ăsta ele nu prea cresc afară…
Dar nouă ne-a fost foarte dor de flori şi – norocul nostru! – am găsit în această casă o grămadă de tablouri care ne aduc aminte de cât de frumoase sunt florile! – vreţi să ne jucăm împreună şi să descoperim că uneori e „floare la ureche” (adică este foarte uşor!) să faci un tablou minunat? Daaaa!
Ne oprim în camera din mijloc, cea cu şemineul.
Ne oprim în faţa tablourilor cu naturi statice, cea de Ciucurencu şi cea de Pallady. Avem pregătite obiectele care se regăsesc în cele 2 naturi statice – dar avem grijă să adăugăm şi lucruri care nu se regăsesc în cele 2 tablouri (în mod foarte evident). Le putem ţine sub două pânze mari – dacă cei din grup sunt liniştiţi, putem să-i rugăm să le pipăie aşa cum sunt, sub pânze – şi să facem un JOC DE GHICIT, să ne spună dacă îşi dau seama ce lucruri am adus aici ca să ne jucăm cu ele. Indiferent dacă le ghicesc sau nu, dăm la o parte pânzele şi îi lăsăm puţin să le exploreze, aşa cum sunt.
Le propunem un JOC DE IDENTIFICARE, să le despartă în două – să le aleagă pe cele care au „culori mai colorate” J, adică mai aprinse/ vii şi să le pună într-o parte, iar pe cele care au culori mai şterse – în cealaltă parte – – – asta pentru că e unul dintre aspectele care diferenţiază cele 2 lucrări. La cei de 2-3 ani putem să ridicăm noi fiecare obiect în parte şi să-i întrebăm dacă li se pare că obiectul respectiv e viu colorat sau culoarea e mai degrabă ştearsă. Putem face un JOC DE NUMIRE a obiectelor, iar la cei mari merge şi o EXEMPLIFICARE pentru fiecare în parte, „portocaliu ca…”, „albastru ca…”, „galben ca…” (să dea ei mai multe exemple).
Apoi zicem răspicat – „haideţi să facem dezordine!/ harababură/… şi să amestecăm iarăşi toate lucrurile de aici!” – după ce facem asta, le propunem să ne uităm cu mare-mare atenţie la două tablouaşe cu flori – că doar de flori am spus c-o să-ncercăm să ne amintim azi! Şi observăm detaliile din fiecare în parte.
Depinde de fiecare educator cum simte – putem analiza foarte atent detaliile din cele 2 tablouri acum, înainte de alcătuirea celor două naturi moarte – sau după alcătuirea lor – sau pe parcurs. În explorare, cu cei de 4-6 ani se va merge mai mult pe povestea pe care o spune fiecăruia dintre copii imaginea din tablou – evident, pe căi maieutice 🙂 (întrebări deschise, cu acceptarea variantelor propuse de copii – de la „ale cui să fie obiectele astea?”, până la „credeţi că e dimineaţă sau seară?”)
Fapt este că trebuie alcătuite 2 grupuri de copii – primul grup să aleagă obiectele pentru natura statică de Ciucurencu, iar cel de-al doilea pentru natura statică de Pallady. Şi să le reconstituie, pe măsuţa din cameră şi pe un alt scaun, eventual cu ajutorul părinţilor :). O să constatăm că mai rămân nişte obiecte care nu se regăsesc în cele 2 tablouri – le vom folosi ulterior pentru alcătuirea unei a treia naturi moarte, pe care o pot alcătui după (bună)voie!
Obiecte pentru Ciucurencu: 2 ulcele, flori albe şi flori roz, tuburi de culoare, o faţă de masă/ hârtie creponată portocalie.
Obiecte pentru Pallady: o umbreluţă, un plic cu timbru, o cană cu capac, o oglindă, o perdeluţă.
Pentru cei de 4-6 ani – observăm nudul de Pallady – ce apare în el şi nu apare în cele 2 naturi moarte? Un om – dar dacă nu ar fi pictat un om, ar putea fi şi aceasta o natură moartă. Se va folosi o copie (fie fotocopie, fie reproducere-schiţă) a tabloului de Pallady, de pe care se poate detaşa personajul. La modul ideal, aş folosi o variantă cu arici – adică mai toate elementele tabloului să fie detaşabile de pe suport cu ajutorul unor arici, şi să existe elementele unei naturi moarte (ceva fructe sau oale :)) – pe care copiii să le poată lipi în locul personajului, ca să devină „natură moartă”. Nu e nici ceva costisitor, nici greu de făcut – doar că ia ceva timp, e adevărat. Însă cei mici se cam dau în vânt după arici 🙂
După alcătuirea naturilor moarte fiecare va încerca să schiţeze lucruşoarele aranjate pe masă/ scaun. Cei mici, cu ajutorul părinţilor. Asta va reprezenta partea de ATELIER.
PENTRU DIFERENŢA VIU-MORT şi pentru a explica noţiunea de „natură moartă” (am preferat sintagma asta celei de „natură statică” – e o preferinţă de-a mea, pentru că o simt mai clară; dacă pentru voi e mai în regulă cu „statică”, o puteţi folosi pe-asta) – o să insistăm pe ideea de mişcare-nemişcare, adică o să explorăm posibilităţile de mişcare ale obiectele pe care le folosim în alcătuirea naturilor statice – dacă nu le mai mişcăm noi, ele nu se mai mişcă; pe când noi, oamenii de acolo, care suntem vii, ne mişcăm chiar şi când stăm 🙂 – adică simpla respiraţie ne mişcă etc. Astea-s prea multe vorbe, mai ales pentru cei mici – – – lucrul direct o să fie mai lămuritor.
La un moment dat poate fi făcut următorul joc, legat de florile din tablouri: (spun „la un moment dat” pentru că nu-mi dau seama când ar fi mai potrivit, dacă imediat după alcătuirea naturilor moarte – sau după schiţarea lor – – – depinde cum o să simţiţi)
JOC „BUCHEŢELELE” – stăm cu toţii aşezaţi în cerc mare – mişcare pe muzică (o melodie liniştită, nu chiar de primăvară, chiar dacă o să fim nişte floricele :)), apoi educatorul strigă un număr, „x” – şi trebuie să ne grupăm repede-repede cu toţii (copii, părinţi, educator) în „bucheţele” de câte „x” flori. Dacă rămâne cineva pe dinafară, poate să fie albinuţă şi să bâzâie printre flori :).
După terminarea jocului şi a schiţei – părinţii şi copiii sunt rugaţi să plece (în perechi părinte-copil) şi să încerce să caute prin camerele muzeului – naturile moarte care se află aici. Sau, mai simplu, putem să îi rugăm doar să caute „tablourile cu flori” – eventual să le şi numere. Când termină, se întorc în camera cu şemineu şi pornim cu toţii prin muzeu, să verificăm depistarea/ numărătoarea împreună 🙂
Ce parere aveti? 🙂 Ce ati fi schimbat in desfasurarea programului?
Vom reveni cu articole despre activitatea noastra, dar si despre alte teme interesante in curand!
Echipa De dragul artei
Da'DeCe 